Deocamdata traiesc povestea mea... care-i incurcata si nu stim ce sfarsit o sa aiba... Sunt parca tot mai multe necunoscute pe zi ce trece, in loc sa gasim raspunsuri...
Ne-am mutat acum o luna la Londra. Hmmm... Toata lumea ar zice, bravo, va invidiez... Si de fapt lumea chiar zice asta. Dar nu stiu cum a fost pt alta lume, dar noi ne-am schimbat viata la 180 de grade si trebuie recunoscut ca nu e usor. Am lasat in urma tot. O casa - a bancii mai mult decat a noastra, dar totusi caminul nostru, prieteni - as fi zis inainte sa plec ca asta o sa fie usor.. Si asa in ultima vreme reuseam sa ne vedem de doua, trei ori la jumatate de an. Poate si mai rar in ultima vreme... Bucurestiul - atat de injuratul bucuresti - ca doar e atata mizerie, oameni...rai, caini comunitari si mai stiu eu cate altele. Dar brusc, ni s-a cam facut dor de Bucuresti, de terasele la care stateam pana spre dimineata, de locul de joaca unde alergam dupa Tudor...
Si astea fiind spuse, acum ca am hotarat ca ne e doar de casa, prieteni, Bucuresti, ne-am settle in la Londra si asteptam momentul in care o sa ne simtim acasa aici... Dar parca nu vad momentul asta apropiindu-se... parca pe zi ce trece e mai departe si mai departe. Tot felu de piedici nu ne lasa sa ne asezam pe un curs bun...
Un lucru e bun in schimb. Lui T pare sa-i priasca bine viata aici. Nu cred ca duce dorul casei, cu toate ca ma intrebam zilele astea daca lui nu i-o fi dor?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu