Acum cateva saptamani am inceput sa joc un joculet promovat pe Facebook. Pur si simplu mi-a mancat o zi intreaga si continua sa-mi mai manance din cand in cand ceva minute. Bine, recunosc ore. Café World se numeste si este in asa fel dezvoltat incat te face sa te intorci pe pagina de net pentru a mai da cateva clicuri. Doar nu vrei sa-ti lasi felurile de mancare gatite sa se strice pe tejghea?!
Dupa ce am stat o zi intreaga cu nasul in calculator, aranjandu-mi cafeneaua virtuala, am cerut cu voce tare: “maine nu-mi mai da voie sa pun mana pe laptop!”
Acelasi jucru pot sa-l spun si despre jumatatea mea, care este total captivata de jocurile pe console. Stim amandoi ca noaptea de vineri este rezervata jocurilor cu prietenii .
Dar, nu dati cu pietre, pana si vedetele sunt captivate de jocurile virtuale, ca doar nu de sotron sau table!
sâmbătă, 5 decembrie 2009
Amintiri din era ceausista
Aveam 8 ani cand s-a dus… Am plans pentru ca nu stiam ca ar trebui sa rad. Va inchipuiuti cum ar fi fost daca nu se termina? Fara calatorii in afara granitelor, fara drept la libera exprimare. Citeam zilele trecute un articol despre cel mai batran blogger din Romania. Domnul acesta, bunic si tata, a fost in era ceausista jurnalis. Si ne povesteste in interviul acordat www.capital.ro cum erau facute articolele in acea perioada. Fara pic de libertate. In fapt, chiar daca se chema ca erai “jurnalist”, nu reuseai sa scrii, pentru ca scriau altii pentru tine.
Asadar sa ne bucuram cu totii de liberate de a ne exprima gandurile si a le face publice.
Sa ne intoarcem la amintiri. Nu am prea multe. Imi amintesc cum cu greutate am reusit sa ma dezvat de obiceiul de a-mi striga dascalul “TOVARASA”. Apoi imi amintesc cum in ajunul Anului Nou, motiv de sarbatoare dupa cum stim cu totii, stateam cu totii la lumina unei lampi cu gaz. Dar nu lipsa luminii mi-a ramas in minte ci cum vecina de peste strada a venit sa ne faca urari de an nou, mascata in tiganca…
Sora mai mare care tocmai implinise 18 ani, nu avea voie la petreceri cu prietenii… intalnirile de acest gen nu erau premise, iar parintii mei se pare ca erau destul de speriati de acest aspect. Imi mai amintesc cum dupa revolutie, la primele alegeri libere, aceiasi sora a preferat sa faca alt ceva decat sa mearga la vot, iar parintii, probabil cu frica ramasa din timpuri ceausite, erau speriati ca lipsa de la vot s-ar putea solda cu o arestare.
Sfarsitul Revolutiei pentru mine a fost marcat de difuzarea unui film romanesc, o comedie, i-am uitat numele, sa fi fost Pistruiatul?!
Pe voi ce amintiri v-au marcat?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)