marți, 18 martie 2014

Un pic de arta la 3 ani :)

A big, big Crocodile :) 



A lion :)

Tudor este tare mandru de toate desenele lui de la gradi. Are mare grija sa le ia pe toate acasa. 

De astazi

"mami, where is Tudor going today?"
Tudor merge la gradi astazi!
"I must say no thank you!" :)

marți, 17 decembrie 2013

De la gradi

Intre timp Tudor a inceput o gradinita noua. Fitzrovia Nursery. Suntem foarte incantati de ea, Tudor se dezvolta frumos si in pasi rapizi.
O'Shanna, key personul lui Tudor e o persoana extraordinara, se joaca cu atata entuziasm cu toti copiii si intra in jocul lor.
Tudor spune despre el ca este "my O'Shanna" ":) si ca "you are not black, you are brown!"
Au jocuri multe, fiecare copil isi alege cate o carte cu povesti si le "citeste" celorlalti povestea. Asa le incurajeaza imaginatia. Sau fiecare joaca rolul educatorului, sta in centru si trebuie sa gestioneze un joc. Fac litere in faina, omleta dimineata, fiecare are cutitul lui si sub supraveghere taie legume... Are un prieten bun, il cheama Yasin,se tin de mana sau lucreaza impreuna la diverse jocuri si fiecare are partea lui de job.

miercuri, 30 ianuarie 2013

A moment!

Abia iesisei din burtica mea, de o secunda, doua, trei iar asistentele te curatau pe o masa in apropiere. Erai curat si aveai pielea alba si frumoasa. Nu, nu pot sa zic ca m-am indragostit instantaneu, dar in suflet, in inima, in toata fiinta mea a fost un clic. De atunci am inceput sa iubesc, mult, cum nu am mai iubit nici o data. Cum insa sper sa mai reusesc sa iubesc macar inca o data. Iar de la departarea de cateva mese incercam sa-ti numar degetelele. Mi se parea ca sunt prea multe. Clar, in mintea mea aveai cate 6 degetele la picioruse. Dar de fapt erau doar cinci, doar ca unele speciale, ca ale lui Nemo poate :)


marți, 8 ianuarie 2013

Gradi - sau Nursery

Incepe povestea gradinitei... 4.01.2013... Am hotarat sa I'll lasam astazi o ora singur. Din experienta stiu ca o sa-i fie greu si o sa planga dupa mine. Ma intreb daca am gresit undeva si poate e prea atasat de mine... Sau poate asa e normal. Nu am plecat prea departe, sunt in parculetul de pe strada din spatele gradinitei. Uneori mi se pare ca I'll aud plangand, dar stiu ca e imposibil... Cand o sa merg sa-l iau o sa fie suparat pe mine. Nu o sa inteleaga de ce l-am parasit acolo! Sunt sigura ca o sa incerce sa-l consoleze, sa-l tina in brate, sa-i cante ceva cantecele... Sper doar sa nu planga o ora intr-una...
E greu pt mine, dar cred ca lui ii este si mai greu...

vineri, 9 noiembrie 2012

Primul dans...

Azi citeam pe facebook un post al unui grup, nu mai stiu care. Ne intreba pe noi mamicile care-i prima melodie pe care a dansat copilul nostru. Am facut putin brainstorming, mi-am intrebat jumatatea si am ajuns sa ne aducem aminte.... Leonard Cohen - Darkness... Ce pitic sensibil am :)



Mai am ceva de povestit, ca apoi uit. Am facut acum mai bine de o saptamana un bostan pt Halloween. Adica l-am scobit si i-am facut o gura, nas, ochi... Incantare maxima pe Tudor atunci cateva zile, mai ales cand il vedea luminand in gradina. Azi... dupa atatea zile, constatam ca bostanul a inghetat, s-a stricat si a inceput sa se macine pe masa din gradina. Vorbeam cu sotul ca trebuie aruncat. Dar T e de alta parere. el pare ca s-a atasat de primul lui bostan de Halloween ca a dat putin in plas, de nu mai reuseam sa-l impac. Deci sensibil, cum spuneam! :)

miercuri, 25 iulie 2012

The best way to find yourself is to lose yourself in somebody else's story

Deocamdata traiesc povestea mea... care-i incurcata si nu stim ce sfarsit o sa aiba... Sunt parca tot mai multe necunoscute pe zi ce trece, in loc sa gasim raspunsuri...


Ne-am mutat acum o luna la Londra. Hmmm... Toata lumea ar zice, bravo, va invidiez... Si de fapt lumea chiar zice asta. Dar nu stiu cum a fost pt alta lume, dar noi ne-am schimbat viata la 180 de grade si trebuie recunoscut ca nu e usor. Am lasat in urma tot. O casa - a bancii mai mult decat a noastra, dar totusi caminul nostru, prieteni - as fi zis inainte sa plec ca asta o sa fie usor.. Si asa in ultima vreme reuseam sa ne vedem de doua, trei ori la jumatate de an. Poate si mai rar in ultima vreme... Bucurestiul - atat de injuratul bucuresti - ca doar e atata mizerie, oameni...rai, caini comunitari si mai stiu eu cate altele. Dar brusc, ni s-a cam facut dor de Bucuresti, de terasele la care stateam pana spre dimineata, de locul de joaca unde alergam dupa Tudor...


Si astea fiind spuse, acum ca am hotarat ca ne e doar de casa, prieteni, Bucuresti, ne-am settle in la Londra si asteptam momentul in care o sa ne simtim acasa aici... Dar parca nu vad momentul asta apropiindu-se... parca pe zi ce trece e mai departe si mai departe. Tot felu de piedici nu ne lasa sa ne asezam pe un curs bun...


Un lucru e bun in schimb. Lui T pare sa-i priasca bine viata aici. Nu cred ca duce dorul casei, cu toate ca ma intrebam zilele astea daca lui nu i-o fi dor?!