marți, 18 martie 2014

Un pic de arta la 3 ani :)

A big, big Crocodile :) 



A lion :)

Tudor este tare mandru de toate desenele lui de la gradi. Are mare grija sa le ia pe toate acasa. 

De astazi

"mami, where is Tudor going today?"
Tudor merge la gradi astazi!
"I must say no thank you!" :)

marți, 17 decembrie 2013

De la gradi

Intre timp Tudor a inceput o gradinita noua. Fitzrovia Nursery. Suntem foarte incantati de ea, Tudor se dezvolta frumos si in pasi rapizi.
O'Shanna, key personul lui Tudor e o persoana extraordinara, se joaca cu atata entuziasm cu toti copiii si intra in jocul lor.
Tudor spune despre el ca este "my O'Shanna" ":) si ca "you are not black, you are brown!"
Au jocuri multe, fiecare copil isi alege cate o carte cu povesti si le "citeste" celorlalti povestea. Asa le incurajeaza imaginatia. Sau fiecare joaca rolul educatorului, sta in centru si trebuie sa gestioneze un joc. Fac litere in faina, omleta dimineata, fiecare are cutitul lui si sub supraveghere taie legume... Are un prieten bun, il cheama Yasin,se tin de mana sau lucreaza impreuna la diverse jocuri si fiecare are partea lui de job.

miercuri, 30 ianuarie 2013

A moment!

Abia iesisei din burtica mea, de o secunda, doua, trei iar asistentele te curatau pe o masa in apropiere. Erai curat si aveai pielea alba si frumoasa. Nu, nu pot sa zic ca m-am indragostit instantaneu, dar in suflet, in inima, in toata fiinta mea a fost un clic. De atunci am inceput sa iubesc, mult, cum nu am mai iubit nici o data. Cum insa sper sa mai reusesc sa iubesc macar inca o data. Iar de la departarea de cateva mese incercam sa-ti numar degetelele. Mi se parea ca sunt prea multe. Clar, in mintea mea aveai cate 6 degetele la picioruse. Dar de fapt erau doar cinci, doar ca unele speciale, ca ale lui Nemo poate :)


marți, 8 ianuarie 2013

Gradi - sau Nursery

Incepe povestea gradinitei... 4.01.2013... Am hotarat sa I'll lasam astazi o ora singur. Din experienta stiu ca o sa-i fie greu si o sa planga dupa mine. Ma intreb daca am gresit undeva si poate e prea atasat de mine... Sau poate asa e normal. Nu am plecat prea departe, sunt in parculetul de pe strada din spatele gradinitei. Uneori mi se pare ca I'll aud plangand, dar stiu ca e imposibil... Cand o sa merg sa-l iau o sa fie suparat pe mine. Nu o sa inteleaga de ce l-am parasit acolo! Sunt sigura ca o sa incerce sa-l consoleze, sa-l tina in brate, sa-i cante ceva cantecele... Sper doar sa nu planga o ora intr-una...
E greu pt mine, dar cred ca lui ii este si mai greu...

vineri, 9 noiembrie 2012

Primul dans...

Azi citeam pe facebook un post al unui grup, nu mai stiu care. Ne intreba pe noi mamicile care-i prima melodie pe care a dansat copilul nostru. Am facut putin brainstorming, mi-am intrebat jumatatea si am ajuns sa ne aducem aminte.... Leonard Cohen - Darkness... Ce pitic sensibil am :)



Mai am ceva de povestit, ca apoi uit. Am facut acum mai bine de o saptamana un bostan pt Halloween. Adica l-am scobit si i-am facut o gura, nas, ochi... Incantare maxima pe Tudor atunci cateva zile, mai ales cand il vedea luminand in gradina. Azi... dupa atatea zile, constatam ca bostanul a inghetat, s-a stricat si a inceput sa se macine pe masa din gradina. Vorbeam cu sotul ca trebuie aruncat. Dar T e de alta parere. el pare ca s-a atasat de primul lui bostan de Halloween ca a dat putin in plas, de nu mai reuseam sa-l impac. Deci sensibil, cum spuneam! :)

miercuri, 25 iulie 2012

The best way to find yourself is to lose yourself in somebody else's story

Deocamdata traiesc povestea mea... care-i incurcata si nu stim ce sfarsit o sa aiba... Sunt parca tot mai multe necunoscute pe zi ce trece, in loc sa gasim raspunsuri...


Ne-am mutat acum o luna la Londra. Hmmm... Toata lumea ar zice, bravo, va invidiez... Si de fapt lumea chiar zice asta. Dar nu stiu cum a fost pt alta lume, dar noi ne-am schimbat viata la 180 de grade si trebuie recunoscut ca nu e usor. Am lasat in urma tot. O casa - a bancii mai mult decat a noastra, dar totusi caminul nostru, prieteni - as fi zis inainte sa plec ca asta o sa fie usor.. Si asa in ultima vreme reuseam sa ne vedem de doua, trei ori la jumatate de an. Poate si mai rar in ultima vreme... Bucurestiul - atat de injuratul bucuresti - ca doar e atata mizerie, oameni...rai, caini comunitari si mai stiu eu cate altele. Dar brusc, ni s-a cam facut dor de Bucuresti, de terasele la care stateam pana spre dimineata, de locul de joaca unde alergam dupa Tudor...


Si astea fiind spuse, acum ca am hotarat ca ne e doar de casa, prieteni, Bucuresti, ne-am settle in la Londra si asteptam momentul in care o sa ne simtim acasa aici... Dar parca nu vad momentul asta apropiindu-se... parca pe zi ce trece e mai departe si mai departe. Tot felu de piedici nu ne lasa sa ne asezam pe un curs bun...


Un lucru e bun in schimb. Lui T pare sa-i priasca bine viata aici. Nu cred ca duce dorul casei, cu toate ca ma intrebam zilele astea daca lui nu i-o fi dor?!

miercuri, 18 aprilie 2012

Tensiune...

Parca simt cum ma apasa norii de afara. E frig si bate un vant rece. E aprilie spre mai, dar nu e primavara asa cum mi-ar placea. De vina pt apasarea asta interioara or fi si discutiile in contradictoriu purtate cu jumatatea.
Schimbarile care urmeza... ne agita!

Puiului meu scump!

Mi-ai daruit un an minunat, in care am invatat ce este dragostea. Mi-ai adus multe bucurii, fiecare lucru nou pe care l-ai facut e o incantare pentru mami si pt tati! Am stat cu tine in brate si iti urmaream reactiile, fiecare grimasa. Te-ai transformat dintr-o mogaldeata mica care zambea la ingerasii din coltul camerelor, intr-un bebe frumos si curios, care vrea sa studiez toate sertarele din casa.  Locul tau preferat din casa este baia. Cum prinzi usa deschisa, cum verifici sa vezi daca este apa in cada! 
O strigi pe mama si pe baba de ceva vreme, dar tot asteptam cu sufletul la gura (in special tati ) sa il strigi pe tata! Stim ca poti pentru ca l-ai strigat de cateva ori, dar apoi nu ai mai vrut. Il tii in suspans pe tati. Iti place sa ne jucam de-a “gadi, gadi”. Mami te gadila si tu razi in hohote, dar si tu ii faci “gadi, gadi” lui mami. Zilele astea ai si spus o data “gadi”, dar nu ai mai vrut sa repeti. Ti-ai aratat ca poti si gata, il tii pentru tine. Iti plac cartile cu animale. Una din cartile tale preferate este si cu sunete. Dai pagina dupa pagina si animalele scot sunete, iar mami sau tati, sau bona Ioana iti citeste despre balena Olimpiana sau despre veverita Georgiana!
La multi ani puiul meu drag! Sa cresti mare si sanatos, iar mami o sa fie toata viata langa tine!
(scris pe 21.01.2011. Transcris azi!)

marți, 29 noiembrie 2011

Manduca la testat

Hm... Astazi am primit Manduca la testat, prin amabilitatea Cristinei de la www.hiphip.ro . Deci avem doua saptamani de plimbari libere, fara constrangeri legate de urcarea sau coborarea diverselor trepte.
La o prima vedere sunt extrem de incantata de ea, am si protectie de iarna, ceea ce e super super. Pot sa nu mai incotosmanez copilul cu haine groase.

revin cu detalii mai spre sfarsitul testarii.

vineri, 17 septembrie 2010

Bebe strumf

Nu stiati, dar va anunt astazi ca astept un bebe! Bebele meu este un baietel, iar astazi la 21 de saptamani si cateva zile are 17 cm si 450 de grame.
La prima ecografie domnisoara doctor s-a inselat si ne-a spus ca e fetita! Ne-am bucurat nespus. Tati era foarte fericit. Dar aceleasi sentimente m-au trecut si astazi cand ni s-a spus ca e baietel. S-ar putea sa-l numim Tudor. Tati a venit cu ideea... Imi place Tudor. E un nume puternic.

Il pup pe bebe al meu drag si sa stea cumintel la mami in burtica!

miercuri, 3 februarie 2010

Dilema - Gatit sanatos?

Incerc pe cat posibil sa gatesc sanatos. Nu ca as gati foarte des, dar pentru sanatatea mea si a celor din jur, trebuie sa gatesc cat mai usor. Dar e total impotriva principiilor dupa care am fost invata la mama acasa ca se gateste.

deci? ce gatim sanatos?

zilele trecute am facut supa crema de ciuperci... dupa o reteta oarecum proprie... a fost tare buna. dar nu cred ca este tocami sanatoasa.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

If you...

"If you woke up today with no pain you are luckier than most..... If you have never known the dangers of war, loneliness of prison, or hunger……..………. you are better off than 500 million people in the world..... If you can go to your church, or temple or follow yourbeliefs without persecution….. You are luckier than more tha...n 3 million
people on this planet. If your basic needs are covered………… you are richer than 75% of the rest of the world. If you even have some savings…. you are part of the 10% of the most prosperous people in the world...... If you saw your parents grow old together….… you are almost unique....... If you smile and appreciate life, you are lucky……..……
because lots of people can, but they don’t. If you have someone whose hand you can hold, or can hug, or even just a shoulder to touch… be happy, you will never be lonely. If you can read this message, you are doubly blessed. First someone remembered you and more than 2 millionpeople on this planet cannot read."
Not my words, but I like it...

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Sunt jocurile online sau pe console addictive?

Acum cateva saptamani am inceput sa joc un joculet promovat pe Facebook. Pur si simplu mi-a mancat o zi intreaga si continua sa-mi mai manance din cand in cand ceva minute. Bine, recunosc ore. Café World se numeste si este in asa fel dezvoltat incat te face sa te intorci pe pagina de net pentru a mai da cateva clicuri. Doar nu vrei sa-ti lasi felurile de mancare gatite sa se strice pe tejghea?!
Dupa ce am stat o zi intreaga cu nasul in calculator, aranjandu-mi cafeneaua virtuala, am cerut cu voce tare: “maine nu-mi mai da voie sa pun mana pe laptop!”
Acelasi jucru pot sa-l spun si despre jumatatea mea, care este total captivata de jocurile pe console. Stim amandoi ca noaptea de vineri este rezervata jocurilor cu prietenii .
Dar, nu dati cu pietre, pana si vedetele sunt captivate de jocurile virtuale, ca doar nu de sotron sau table!

Amintiri din era ceausista


Aveam 8 ani cand s-a dus… Am plans pentru ca nu stiam ca ar trebui sa rad. Va inchipuiuti cum ar fi fost daca nu se termina? Fara calatorii in afara granitelor, fara drept la libera exprimare. Citeam zilele trecute un articol despre cel mai batran blogger din Romania. Domnul acesta, bunic si tata, a fost in era ceausista jurnalis. Si ne povesteste in interviul acordat www.capital.ro cum erau facute articolele in acea perioada. Fara pic de libertate. In fapt, chiar daca se chema ca erai “jurnalist”, nu reuseai sa scrii, pentru ca scriau altii pentru tine.
Asadar sa ne bucuram cu totii de liberate de a ne exprima gandurile si a le face publice.
Sa ne intoarcem la amintiri. Nu am prea multe. Imi amintesc cum cu greutate am reusit sa ma dezvat de obiceiul de a-mi striga dascalul “TOVARASA”. Apoi imi amintesc cum in ajunul Anului Nou, motiv de sarbatoare dupa cum stim cu totii, stateam cu totii la lumina unei lampi cu gaz. Dar nu lipsa luminii mi-a ramas in minte ci cum vecina de peste strada a venit sa ne faca urari de an nou, mascata in tiganca…
Sora mai mare care tocmai implinise 18 ani, nu avea voie la petreceri cu prietenii… intalnirile de acest gen nu erau premise, iar parintii mei se pare ca erau destul de speriati de acest aspect. Imi mai amintesc cum dupa revolutie, la primele alegeri libere, aceiasi sora a preferat sa faca alt ceva decat sa mearga la vot, iar parintii, probabil cu frica ramasa din timpuri ceausite, erau speriati ca lipsa de la vot s-ar putea solda cu o arestare.
Sfarsitul Revolutiei pentru mine a fost marcat de difuzarea unui film romanesc, o comedie, i-am uitat numele, sa fi fost Pistruiatul?!
Pe voi ce amintiri v-au marcat?